Majoritatea proteinelor alimentare sunt descompuse în bucăți mici în intestin și absorbite fără probleme. Glutenul este neobișnuit: părți ale sale sunt bogate în prolină și glutamină, care îngreunează descompunerea completă de către enzimele digestive. Rămân fragmente relativ mari.
La majoritatea oamenilor nu contează. În boala celiacă, declanșează un lanț de evenimente.
1. Fragmentele ajung la peretele intestinal
Bucăți nedigerate de gluten, mai ales din gliadină, traversează mucoasa intestinului subțire până în țesutul de dedesubt.
2. O enzimă le modifică
Acolo, enzima transglutaminază tisulară (tTG) modifică fragmentele de gluten. Modificarea le face să se potrivească bine în moleculele imune HLA-DQ2 și HLA-DQ8, prezente doar la unele persoane.
3. Sistemul imunitar este alertat
Aceste molecule prezintă glutenul modificat limfocitelor T, coordonatorii sistemului imunitar. La persoanele cu boală celiacă, limfocitele T îl tratează ca pe o amenințare și declanșează inflamație.
4. Corpul își atacă propriul țesut
Sistemul imunitar începe să producă și anticorpi, inclusiv împotriva transglutaminazei tisulare. De aceea boala celiacă este autoimună, iar analiza de sânge caută acești anticorpi.
5. Vilozitățile se aplatizează
Inflamația persistentă afectează mucoasa intestinului subțire. Vilozitățile se scurtează și se aplatizează, iar intestinul absoarbe mai greu nutrienții.
Intestinul subțire este căptușit cu milioane de vilozități mici, asemănătoare degetelor. Împreună oferă o suprafață mare pentru absorbția nutrienților.
De ce funcționează eliminarea glutenului
Întregul proces depinde de prezența glutenului. Eliminarea lui îndepărtează declanșatorul: inflamația scade, anticorpii se reduc și mucoasa se reface.
Surse
- Coeliac disease (Lebwohl, Sanders & Green)
- European Society for the Study of Coeliac Disease guideline for coeliac disease and other gluten-related disorders (Al-Toma et al.)
- Coeliac disease








